Acest text este neterminat si va suferi în urmatoarea perioada completari si modificari.

Am dorit sa fac un mic remember (trecere în revista) asupra persoanelor care prin atitudinea lor activa sau pasiva m-au influentat sau au avut un cuvant de spus si de care eu am tinut sau nu cont în ultimii 30 de ani.

Ca preambul doresc sa vorbesc despre modelul pe care îl urmam în viata. O sa încep cu câteva fraze repetate de mai multe ori de ing. Udvuleanu Ion in 1996 (unul din sefii mei de la fabrica) care ne spunea: Ce sa vada fiul meu de la mine? Ca plec zilnic la 7:30 din casa cu servieta si ma intorc seara si aduc un salariu cu care platesc întretinerea? Care e exemplul sau modelul pe care fiul meu îl va urma?

Pentru ca omul de azi este nu numai ce i-a dat familia, grupul de prieteni sau scoala primara ci si amprenta unor mentori de la locul de munca sau profesori mai deosebiti din ciclurile post-liceale mi-am permis sa încep cu enumerarea câtorva profesori din ASE din perioada 1990-1996 pe care eu i-am considerat mai deosebiti. Am facut si câte un comentariu referitor la modul cum m-am intersectat cu ei. Am început cu profesorii si voi continua cu mentorii de la locul de munca.

1. Ali Eden + Nastase Pavel - Bazele informaticii + Limbaje de programare- Anul 1+2. La examen Nastase a fost vioara I deci am sa insist pe Nastase. Ambii la vremea aceea erau lectori (între timp Nastase a ajuns rector).

Cei doi au predat împreuna pe rand cele doua cursuri. Unul prezenta partea teoretica si celalalt partea practica si apoi invers. La vremea respectiva (1991) în cladirea de la Comert si de la Cibernetica se instalasera primele 286. Noi cei veniti din strada ne uitam ca curca în lemne la ele. Noroc ca existau si sali de pregatire individuala unde ti se permitea pe baza carnetului sa intri si sa te asezi la un PC si sa te uiti ca “curca în lemne” la el dar cu avantajul ca stateai pe scaun. Unii mai norocosi (printre care si eu) puteam apela la servici la bunavointa unui baiat destept de la Oficiul de Calcul care îti mai arata una alta.

Nastase Pavel a fost autorul moral al unui “loc ingust” - termenul e luat din modelarea productiei si reprezinta un loc de trecere obligatoriu a unui reper în fluxul tehnologic. De ce ar fi locul îngust? Pai e îngust pentru ca:
1- este obligatoriu (nu poti trece prin alta parte),
2- trebuie sa treci repede si la timp deoarece te poti lovi de celelalte elemente/repere care si ele vor sau sunt obligate sa treaca pe acolo,
3 – trecerea întotdeauna este soldata cu succes sau insucces (0/1, adevarat /fals, bine/rau) adica ne alegem cu ceva bun prin trecerea noastra pe acolo sau ne alegem cu ceva rau sau si mai rau: îi încurcam si pe altii deoarece producem accidente sau blocam procesele în desfasurare care foloseau si ele acelasi loc îngust,
4 – În urma trecerii întotdeauna omul sau reperul a suferit o transformare.

Cum a facut Nastase locul îngust ?. Simplu: la examenul de bazele informaticii din anul 1 (din ianuarie 1991) mi-a dat 4,75 (în carnet 4). Dl. Nastase avea o agenda în care nota detalii din timpul examenului, sub-punctajul (de la 1 la 10) obtinut de student pentru cele 3 subiecte de pe biletul de examen, aduna sub-punctajul care obligatoriu trebuia sa dea minim 6 în mintea lui pentru a te trece pe tine cu un 5 de exemplu. De ce minim 6? - pentru ca toleranta între 5 si 6 ar fi însemnat introducerea în economia nationala a unui potential economist prost pregatit si el nu dorea sa riste (de asta Economia Romaniei azi e plina de economisti “bine pregatiti”). Asa ca în realitate stacheta era la 6 dar tu puteai primi prin ponderare si alte aprecieri doar nota 5. Eu conform calculelor aveam 4,75 deci nicidecum nu putea sa îmi puna 5 în catalog. Asa ca mi-a spus: “…dvs cred ca aveti posibilitatea la o nota mai buna, veniti în vara si sigur veti trece examenul cu nota mare.” Si chiar asa a fost, în vara am luat 10 - bineînteles ca si-a consultat agenda, s-a uitat la ce sub-puncte nu am raspuns corect în iarna. Si totusi de ce loc îngust? Pai între februarie si iunie 1991 am învatat teoria din cartea litografiata de 300 pagini si am mers de doua ori pe saptamâna la noi la oficiul de calcul si apoi la sala de studiu din Comert de la parter (cea cu 286 si terminale de CORAL) unde am început sa caut firele din spate de la consola de la CORAL sa vad pe unde curg octetii catre imprimanta aflata în alta camera. Chiar cineva (cred ca Prof. Ionescu Bogdan care era asistent pe atunci sau Tamas care misuna pe acolo) s-au amuzat si au zis ca daca ma duc dupa fir o sa aflu adevarul despre informatica sau cam asa ceva. Una peste alta daca Nastase ma lasa sa trec cu 5 atunci în iarna NU AS FI INVATAT NICIODATA INFORMATICA mai mult decât exploatarea Excelului sau a Wordului iar probabil ca azi eram si eu “un umil” sef de birou sau de servici într-un minister sau vreo multinationala.

2. Barbulescu Constantin – nu mi-a fost profesor, era rector în perioada aceea. I-am studiat însa Managementul Productiei Industriale la cursul cu acelasi nume predat de prof. Plumb + Ratiu. De ce îl enumar aici? Deoarece a scris poate una din cele mai bune lucrari din ASE: Managementul Productiei Industriale. Este o carte în care se vede amprenta inginerului care stie despre ce vorbeste. Ideile sunt legate. Termenii sunt explicati, capitolele au legatura unul cu altul. Lucrarea are corespondent 100% în viata reala de fabrica. Dupa ce o citeai nu te mai speriai când te duceai la o discutie la Hidroelectrica, Electromagnetica, IMGB sau DACIA. Adica întelegeai si tu ce pasareasca vorbesc inginerii din sectie, tehnologul, fata de la preturi, inginerul de la PPUP, mecanicul sef sau constructorul sef.

Acest om este deosebit prin faptul ca a reusit în 16 ore (4x4) sa faca o sinteza de exceptie la materia Bazele contabilitatii care nu era treaba lui si apoi sa predea cursul lui (Contabilitatea de ramura). De ce a facut asta? Deoarece grupele în care eram si eu eram “tufa” la bazele contabilitatii si nu poti preda contabilitatea de ramura cuiva care nu stie bazele contabilitatii. Pe scurt: în 16 ore ne-a învatat contabilitate (pe cine a vrut sa auda) si apoi a trecut la materia lui.

4. Schioparlan Virgil – Organizarea activitatii în posta si telecomunicatii - Anul V (5). Alt loc îngust în viata.

Este omul care mi-a propus sa iau lucrarea de licenta la dânsul. Eu chiar lucram în domeniu atunci si profesorul a spus ca e o oportunitate sa iasa o lucrare buna. Dupa examen m-a oprit pe mine si pe maior si ne-a spus ca profilurile activitatii in care noi lucram coroborate cu calitatea lucrarii scrise sunt total compatibile cu materia pe care dansul o preda "Management in POSTA si Telecomunicatii" si ne-a spus care ar fi avantajele realizarii unei lucrari de licenta in domeniu (maiorul - pe care il salut - era colegul meu care se afla la a-II-a facultate si care acum cu siguranta e cel putin colonel). La vremea respectiva centralele telefonice digitale Alcatel si Siemens luau locul centralelor mari analogice iar Ericsson si Goldstar intrau cu centrale medii de întrepindere. Dupa ce “m-am gândit bine” (adica prost) am refuzat si am luat lucrarea la IOAN Radu la Managementul sistemelor informatice (Limbaje de Programare cum ar fi) ca eu eram destept si stiam a programa deja (trecusem de Nastase doar si aveam deja 2 programe scrise la fabrica instalate la financiar – eram mare ce mai….). Rezultatul: Ioan Radu a acceptat sa iau licenta la el însa a intervenit o “mica” problema: în timpul sesiunii de liecenta dl Radu era candidat din partea Romania Mare la primaria Bucurestiului si sef de comisie a fost nimeni altul decât … Ovidiu Nicolescu (domnul acela care a fost si sef la Consiliului National al IMM-urilor multi ani si care îsi dadea cu parerea la televizor despre cum sa fie bine ca sa nu fie rau cu IMM-urile) care nici macar nu mi-a citit lucrarea si nu a vrut sa se uite la programelul informatic care o însotea (am împrumutat un laptop atunci in 1996). Dl Nicolescu astepta cu siguranta planse cu grafice ca la fetelele lui “premiante” de la zi. Si ma repet: în loc sa fiu si eu la minister sau la multinatioanala acum sau pe undeva unde sa nu am treaba cu D394 modificata de 15 ori în august 2016 sau sa nu am treaba cu impozitul forfetar al lui Pogea sau aberatiile lui Vâlcov sau Teodorovici am trecut din nou prin locul îngust ca gâsca prin apa….si am luat examenul de licenta la mustata adica la limita.

Promit ca despre nulitatile enumerate mai sus si altele care conduc economia nationala de 25 de ani si care au intrat în totala contradictie cu Say, Adam Smith, Ricardo, Marx sau Keynes voi scrie o lucrare separata.

5. Ioan Radu – Managementul sistemelor informatice – anul 4 (Limbaje de programare si sisteme expert)

Asta e marele “loc îngust” unde m-am pacalit a treia oara în viata. Am luat lucrarea de licenta la el ca doar ma credeam programator. Daca luam lucrarea de licenta la dl. Virgil Schioparlan eram si eu acum la o multinationala, nu?.

De ce m-a atras totusi Ioan Radu ca eu m-am dus cu propunerea la el nu el m-a solicitat:

• pai dl prof. Radu a avut un comportament deosebit în timpul predarii orelor de curs unde a prezentat f. multe elemente practice – cum se scrie un cod pe bune. Examenul la aceasta materie consta doar dintr-o proba practica pe un 386 unde ti se dadea o mica problema economico-matematica de calcul iar tu trebuia sa o rezolvi în unul din limbajele aflate la dispozitie: FoxPRO 2.0, Turbo Pascal6.0, TurboC6.0 sau GWBASIC care era inclus în kitul de de MS-DOS. Trebuia doar sa anunti în ce vei scrie codul.
• Originalitatea dl. Radu a fost urmatoarea: cine vroia 8-9-10 se aseza la tastatura si scria cod fara nici o carte sau curs. Ceilalti puteau folosi cartile/cursurile pe masa dar nota maxima era 7. Dupa ce faceai programelul se deschideau mici discutii despre instructiunile folosite.

6. Ovidiu Nicolescu - Management comparat anul VI (6) (inspirat 100% din Managementul structurilor multiculturale ale lui Geert Hofstede) – materia nu exista in ASE, a fost asimilata si adusa de Ovidiu Nicolescu în 1993-1996.

Despre Ovidiu Nicolescu se poate scrie o carte de aventuri si se poate turna si un film dar ma abtin si evidentiez doar faptul ca daca el nu ar fi adus în ASE conceptele lui Hofstede noi economistii de azi am fi fost “mai saraci” pe bune – deci dl Nicolescu a facut si fapte bune.

Tasnadi este o “capodopera live” pe care cine o mai apuca pe ici pe colo ar trebui macar sa se opreasca, sa o salute si sa o citeasca daca nu are cum sa o mai audieze la un curs. Uneori îti era rusine cand te aflai în prejma lui ca nu puteai urmari abundenta de idei si informatii. Este bine ca înainte de a-l asculta pe Tasnadi sa citesti cursul. La examen el a vorbit 80% din timp iar noi daca atingeam 20% era bine.
Istoria Gandirii Economice ar trebui sa fie materie de licenta in ASE pentru toate profilurile deoarece daca nu stii nimic despre Adam Smith, Marx,Taylor sau Keynes nu poti vorbi despre declaratia D394, nu poti programa aplicatii economice si nici nu poti pricepe contabilitatea fie ea anglo-saxona sau franceza (voi dezvolta asta în alta lucrare).

Despre urmatorii profesori voi încerca sa completez în perioada urmatoare în masura timpului disponibil deoarece cu siguranta acesti oameni nu trebuiesc omisi:

1. Badin +Toma - Matematica anul 1 (Probabilitati + Statistica) – bine ca nu am facut cu Raitchi!

2. Firica - Matematica anul 2 (Teoria asteptarii);

L-am mai prins pe dl. Burloiu la cursuri – bine ca nu si la examen!

4. Caprarescu Georgeta + Verboncu Ion - Management general (bazele managementului). Anul 2 sem I+II. Foarte exigenti , fixsisti dar corecti.

5. Holinger – Engleza anul 1 . In memoria mea a ramas ca un “domn”.

6. Toma - Economie politica – anul 2 semestrul I+II. Aici am o poveste “de bine” amuzanta care trebuie dezvoltata.